Un călător, care era entuziasmat și interesat de lumea a treia, experimentă șocul culturilor. Deodată totul îl împovăra: clima, alte condiții de cazare și mâncare, oamenii simpatici și, de asemenea, închiși și neliniștiți. Totul îi ajunse până în gât și, în sfârșit, din această cauză se îmbolnăvi. El primi o cameră în care, după verificări amănunțite, spre îngrozirea sa, descoperi o șopârlă grasă și urâtă. El deveni agresiv:
„Nu vreau să conviețuiesc cu așa ceva în cameră”.
Dar pe cât de mult se străduia s-o prindă, ea dispăru în spatele unui dulap, unde nu mai putea ajunge nimeni. Era prea mândru pentru a cere ajutor din partea cuiva. În mijlocul disperării sale îi trecu prin minte un gând:
„Ai putea să încerci să iubești această șopârlă”.
Nu era simplu. Dar acum când intra în cameră, în primul rând se uita să vadă ce face șopârla. După câteva zile îi dădu și un nume. Cu timpul șopârla deveni o adevărată parteneră de discuție. Ieșiră astfel la iveală și calitățile pozitive ale ei: șopârla controla înmulțirea țânțarilor. Atunci el recunoscu:
„Problema nu era din cauza mediului, ci din cauza lui însuși”.