Într-o zi caldă de vară un țânțar zbura de ici-colo prin văzduh fără nicio țintă precisă. Nu departe, sub un copac, dormea liniștit un om. Țânțarul îl văzu, dar deocamdată nu se agită. Dintr-o dată observă ceva straniu. Spre om, la numai câțiva metri, se târa un șarpe veninos. Doar câteva clipe încă și l-ar fi apucat de picior. Țânțarul își zise:
„Trebuie să-l salvez pe om!”.
Pe loc ateriză pe nasul lui și-i aplică o înțepătură puternică în vârful nasului. Omul se trezi imediat, dar simțind înțepătura, se lovi peste nas și turti și țânțarul. În aceeași clipă văzu șarpele la numai câțiva centimetri de piciorul stâng. Se ridică repede și o luă la fugă. Astfel se salvă.