În drumul său prin pădure, un om a văzut o vulpe care își pierduse picioarele. El se mira cum de a putut să supraviețuiască acest animal. Apoi a văzut un tigru care-și mânca prada. El s-a săturat și a lăsat vulpii resturile. A doua zi, Dumnezeu hrăni vulpea tot cu ajutorul aceluiași tigru. Omul rămase uimit de marea bunătate a lui Dumnezeu și-și spuse:
„Mă voi odihni într-un colț și mă voi încredința cu totul lui Dumnezeu, iar el se va îngriji de toate lipsurile mele”.
Așa petrecu el multe zile, dar nu se întâmplă nimic. Sărăcuțul de el era cu un picior în groapă, când auzi o voce:
„Tu, care ești pe un drum greșit, deschide-ți ochii pentru adevăr! Urmează exemplul tigrului și nu mai fă pe handicapatul!”.
Pe drum, omul întâlni o fetiță înghețată care tremura într-o haină subțire și care nu mai spera să primească ceva cald de mâncare. El se revoltă și-i spuse lui Dumnezeu:
„Cum poți permite așa ceva? De ce nu faci nimic împotriva acestei situații?”.
Pe moment, Dumnezeu nu-i dădu niciun răspuns. Dar într-o noapte îi spuse:
„Am făcut ceva împotriva acestei situații; te-am creat pe tine, omule!. Tu ai fi putut să ajuți acea fetiță, dar nu ai ajutat-o”.