O femeie care era pe cale de a muri din pricina unui cancer hotărâse să-și dedice ultimele zile ale vieții cunoașterii de sine. Și cugeta așa: „Am început să mă ocup de gândurile ce-mi trec prin cap, de obiectele pe care le aleg, de lucrurile pe care le îndrăgesc, de cărțile pe care le citesc, de cei ce mă înconjoară. Am înțeles că toate acestea erau un reflex al meu și spuneau câte ceva despre mine. Astfel am cunoscut o persoană extraordinară: pe mine însămi. Dar, ceea ce am învățat mai de preț – după ce am priceput că aveam să le părăsesc pe toate – este faptul că tot ce aveam era în fapt propria-mi persoană, ceea ce sunt. Sunt pe cale de a muri de cancer, dar niciodată nu am fost așa de vie și fericită ca acum„Din nefericire începem să vedem cu alți ochi viața noastră doar în îmrejurările în care ajungem să avem nevoie de Dumnezeu și de aproapele nostru. Abia atunci ni se înduioșează sufletul și începem să ne descoperim sinele, începem să fim mai sensibili, mai înțelegători și deschiși. Spun sfinții părinți că uneori ceea ce ni se pare a fi o binecuvântare poate ajunge până la urmă să fie un blestem și ceea ce ni se pare a fi un blestem, să devină în cele din urmă o binecuvântare. Aceasta se întâmplă atunci când mintea, sufletul și educația noastră n-au rădăcina într-o învățătură creștină corectă la nivel de teorie și practică. Un creștin adevărat va transforma orice eveniment al vieții lui într-o binecuvântare, dacă va ști să-și ridice sufletul la Dumnezeu cu sinceritate și iubire. Ridică-ți sufletul și inima la Dumnezeu pentru orice greșeală făcută și cu pocăință întoarce-o într-o binecuvântare. Pentru orice situație din viața ta, Dumnezeu va găsi prilej de ridicare și binecuvântare, dacă ai bărbăția să-ți asumi greșeala, să nu te îndreptățești, ci doar să o plângi cu căință și nădejde!
Pildă