Toată familia era așezată la masă. „Dă-mi pâine!”, îi spuse Lili mămicii sale. Dar mama nu-i răspunse. „Vreau pâinea!”, repetă Lili. Să nu fi auzit mămica?Deodată, mama începu să povestească o istorioară: „Era odată o grădină frumoasă. De departe se vedea cum înfloresc florile și cum țâșnesc fântânile arteziene. Poarta era încuiată. Atunci lumea voia să se cațăre pe zid. Dar când credeau că au ajuns sus, zidul începea să crească din ce în ce mai mult. Oamenii au luat un topor și voiau să lovească în poartă, dar toporul s-a rupt. Au adus foc și voiau să dea foc porții, dar poarta n-a ars. Și iată că veni un copil. Acesta spuse doar un cuvânt:
„Te rog!”.
Și poarta se deschise numaidecât și copilul intră în grădină”. După ce ascultă povestea, Lili roși și spuse:
„Te rog, mămico, dă-mi pâinea!”.