Într-o zi, unui om îi veni în minte o experiență deosebită:
„Tăiam lemne. Deodată am apucat o lodbă de ulm. De un an de zile, de când a fost retezat, trunchiul a fost manevrat ici-colo de către un tractor, a fost tăiat în bucăți, aruncat în vagoane, a circulat pe role și a fost aruncat pe pământ, dar lodba de ulm nu se resemnase. Din el ieșise un vlăstar verde. Am ridicat trunchiul, dar nu am îndrăznit să pun securea la rădăcina vlăstarului. Cum aș fi putut să-l distrug? Ce mult voia să trăiască!”.