Bunicul unei fetițe avea un obicei prost; seara se ducea pe câmp și fura tot ceea ce găsea, punea în căruță și venea acasă. O dată a luat-o și pe nepoata sa pentru a ține calul. Pe câmp, bunicul luă ce găsi, apoi veni către căruță uitându-se în dreapta și în stânga să nu îl vadă cineva, dar nepoata sa, din căruță, îl întrebă:
- În sus te-ai uitat? Atunci bunicul s-a gândit îndelung la cuvintele nepoatei sale și, de atunci, nu a mai furat niciodată. Uităm să privim în sus de nenumărate ori în viața noastră, făcând orbește fel de fel de răutăți. Căutăm să nu fim descoperiți de oameni – în fața cărora ne rușinăm – dar de Dumnezeu, Cel ce vede toate, nicidecum. Câte măsuri de precauție ne luăm pentru a nu ne rușina pe lumea aceasta de tot ceea ce facem și cum omitem să privim în sus; și să ne întrebăm de fiecare dată: „Doamne, Ție îți place ceea ce fac eu acum, binecuvântezi Tu faptele mele?