În 1989, în Armenia a avut loc un puternic cutremur de pământ de 8, pe scara Richter. În urma acestei catastrofe naturale și-au pierdut viața câteva zeci de mii de oameni. Imediat după cutremur, un tată, supraviețuind catastrofei, se îndreptă spre școală, unde se afla fiul său. De altfel îi promisese că va fi mereu alături de el. Când ajunse acolo observă că totul era aproape una cu pământul. El nu disperă, ci se apucă numaidecât să sape printre dărâmături, dar lumea prezentă încerca să-l oprească spunându-i că și-așa de acum totul este în zadar. Și împotriva opreliștilor din toate părțile, el se puse pe treabă. A săpat două ore, zece, 20, 30 de ore, și nu dădu de nimic. După vreo 38 de ore de muncă, continua să-l strige întruna pe fiul său, pe nume Armand. Deodată veni și răspunsul: `Tată, aici sunt! Scăpase ca prin minune cu câțiva din colegii săi de clasă, deoarece plafonul formase cu peretele lateral un triunghi salvator.
- Le-am spus colegilor mei de clasă să nu se înspăimânte, fiindcă dacă trăiești vei veni să mă salvezi, și împreună cu mine și pe ei. Știam eu că nu vei uita promisiunea făcută`.