Un călugăr s-a rugat mult la Dumnezeu, să-i arate pe cel de la care ar putea învăța calea Împărăției. Într-o zi, mergând la biserică, monahul a întâlnit lângă ușă un cerșetor zdrențăros, plin de bube. Trecând, monahul îl salută, după obicei:
– Ziua bună!
– Nu țin minte să fi avut vreodată o zi rea!
– Să-ți dea Domnul fericire, atunci bătrâne!
– Nu știu să fi fost vreodată nefericit!
– Îți doresc ceea ce singur îți dorești!
– Nu duc lipsă de nimic!
– Dar tu n-ai nicio nevoie?
– Nu-mi doresc bunăstarea și tocmai aceasta este bunăstarea mea, nu-mi doresc fericirea și tocmai aceasta este fericirea mea, dacă sufăr de foame mulțumesc lui Dumnezeu, dacă mi-e frig, îi mulțumesc lui Dumnezeu, când toți mă gonesc, îi mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că Voia lui Dumnezeu este totdeauna desăvârșită, bună și dreaptă.