Fiecare om se naște o dată în această lume, din părinții săi. Biserica vorbește însă și despre o a doua naștere, mai adâncă: nașterea din apă și din Duh, prin care omul devine fiu al lui Dumnezeu și mădular al Bisericii. Această naștere se numește Botez și este cea dintâi dintre Sfintele Taine, ușa prin care intrăm în viața creștină.
Cateheza de față se adresează mai ales părinților și nașilor care se pregătesc pentru Botezul unui prunc: ce se petrece în această Taină, de ce o săvârșim așa cum o săvârșim și ce așteaptă Biserica de la cei care aduc copilul la cristelniță.
Nașterea din apă și din Duh
Botezul este Sfânta Taină prin care omul, afundat de trei ori în apă în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, este curățit de păcatul strămoșesc și, dacă este adult, de toate păcatele săvârșite până atunci, se naște la o viață nouă în Hristos și devine mădular al Bisericii.
Mântuitorul Însuși i-a spus lui Nicodim că nimeni nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu dacă nu se naște din nou, din apă și din Duh (Ioan 3, 3-5). După Înviere, El le-a poruncit Apostolilor să meargă la toate neamurile și să le boteze în numele Sfintei Treimi (Matei 28, 19). La Cincizecime, Sfântul Apostol Petru îi chema pe ascultători: „Pocăiți-vă și să se boteze fiecare dintre voi”, spre iertarea păcatelor și primirea darului Duhului Sfânt (Faptele Apostolilor 2, 38).
De aceea Botezul nu este doar un obicei frumos sau un semn de apartenență la o tradiție. Prin el omul este scos de sub stăpânirea păcatului și a morții și „se îmbracă” în Hristos. Sfântul Apostol Pavel îl numește „baia nașterii celei de a doua” și a înnoirii Duhului Sfânt (Tit 3, 5), iar Sfinții Părinți îl numesc și luminare, pentru că prin el omul primește lumina lui Hristos (Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântul 40, la Sfântul Botez).
Botezul se primește o singură dată, așa cum mărturisim în Simbolul credinței: „Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor.” Cine a fost botezat corect nu se mai botează niciodată; dacă cade în păcat după Botez, se ridică prin Taina Pocăinței.
Adevărat, adevărat zic ție: De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu.
De ce prin întreită afundare
Cuvântul grecesc baptizo înseamnă „a cufunda”. De aceea, în Biserica Ortodoxă pruncul nu este doar stropit, ci afundat întreg în apa sfințită a cristelniței, de trei ori, în timp ce preotul rostește: „Se botează robul lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui. Amin. Și al Fiului. Amin. Și al Sfântului Duh. Amin.”
Forma acestor cuvinte nu este întâmplătoare: preotul nu spune „eu te botez”, pentru că Hristos Însuși este Cel care botează, iar preotul Îi slujește. Fiecare amănunt are un înțeles:
- Întreita afundare mărturisește credința în Sfânta Treime și amintește de cele trei zile petrecute de Hristos în mormânt.
- Coborârea în apă și ieșirea din ea arată moartea față de păcat și învierea la viața cea nouă. „Ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez”, scrie Sfântul Pavel, ca să umblăm și noi întru înnoirea vieții (Romani 6, 3-4).
- Cristelnița este, după cuvântul Sfinților Părinți, și mormânt, și pântece de mamă: în ea moare omul cel vechi și se naște omul cel nou.
Înainte de afundare, preotul citește rugăciunile de izgonire a celui rău (exorcismele), iar apoi au loc lepădarea de satana și unirea cu Hristos, rostite de naș în numele pruncului, cu fața spre apus și apoi spre răsărit, mărturisirea Crezului, sfințirea apei și ungerea cu untdelemn, „untdelemnul bucuriei”. După Botez, pruncul este îmbrăcat în haină albă, semnul sufletului curățit, și primește lumânarea aprinsă, semnul luminii lui Hristos.
Căci, câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat.
De ce botezăm pruncii
Unii se întreabă dacă n-ar fi mai bine ca omul să aleagă singur, la maturitate, să se boteze. Biserica Ortodoxă botează pruncii încă din vremea Apostolilor. Faptele Apostolilor arată că Lidia „și casa ei” și temnicerul din Filipi „și toți ai lui” au fost botezați (Faptele Apostolilor 16, 15.33); Sfântul Pavel vorbește și el despre casa lui Ștefana (1 Corinteni 1, 16). Iar Hristos a spus: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți” (Marcu 10, 14).
Pruncul nu are păcate personale, dar poartă urmările păcatului strămoșesc, care a intrat în lume prin Adam (Romani 5, 12). Botezul îl curățește de păcatul strămoșesc, îl scoate de sub stăpânirea celui rău și îi dă harul de la începutul vieții. Unele urmări ale căderii, precum boala, moartea și înclinarea spre rău, rămân și după Botez, dar nu mai stăpânesc asupra omului: ele devin prilej de luptă, în care creștinul biruiește cu harul primit. El îl primește în credința Bisericii, a părinților și a nașilor, așa cum în Evanghelie Hristos l-a vindecat pe slăbănog văzând credința celor care l-au adus (Marcu 2, 3-5).
Nu îi luăm copilului libertatea, ci îi dăm de la început ceea ce avem mai bun, așa cum îi dăm hrană, limbă și educație fără să așteptăm să le ceară. Când va crește, el va fi chemat să-și însușească personal credința primită. De aceea Biserica îi îndeamnă pe părinți să nu amâne Botezul fără motiv, pentru petreceri sau din alte socoteli lumești.
În Biserica Ortodoxă, Botezul nu stă singur: imediat după el, în aceeași slujbă, pruncul este uns cu Sfântul Mir și apoi împărtășit. Despre Mirungerea, „pecetea darului Duhului Sfânt”, puteți citi în cateheza despre Mirungere.
Nașii: părinți duhovnicești
Nașul nu este un invitat de onoare, ci un părinte duhovnicesc. La Botez el răspunde în numele pruncului, se leapădă de satana, se unește cu Hristos și mărturisește Crezul. Prin aceasta devine chezaș înaintea lui Dumnezeu și a Bisericii că pruncul va fi crescut în credința ortodoxă.
De aceea Biserica cere ca nașul să fie:
- creștin ortodox, botezat și mirungit în Biserica Ortodoxă;
- practicant: să meargă la biserică, să se spovedească și să se împărtășească; dacă este căsătorit, să fie cununat în Biserică;
- cunoscător al credinței: să știe Crezul pe de rost, pentru că îl va rosti la Botez, și să poată învăța pruncul primele rugăciuni.
Părinții firești nu pot fi nașii propriului copil. Între naș și fin se naște o legătură duhovnicească pe care Biserica o socotește adevărată rudenie. Datoria nașului nu se încheie la ieșirea din biserică: el îi ajută pe părinți să-l învețe pe copil semnul crucii, rugăciunea, dragostea de biserică și îl aduce cât mai des la Sfânta Împărtășanie. Pentru situații deosebite, de exemplu un naș dintr-o altă confesiune, vorbiți din timp cu preotul.
Cum se pregătesc părinții și nașii
Pregătirea cea mai importantă pentru Botez nu este cea a mesei de după, ci a sufletului. Biserica îi cheamă pe părinți și pe nași:
- la spovedanie și la Sfânta Împărtășanie înainte de Botez (nașii, cu cel puțin două săptămâni înainte), după îndrumarea duhovnicului; spovedania este pentru ei ca o înnoire a propriului Botez;
- la rugăciune pentru prunc, acasă și la Sfânta Liturghie, în zilele dinaintea Botezului;
- la învățarea Crezului de către naș, ca să-l poată rosti limpede și cu înțelegere;
- la alegerea unui nume de sfânt, care îi dă copilului un ocrotitor și un model;
- la o întâlnire cu preotul, pentru a lămuri rânduiala slujbei și eventualele întrebări.
Biserica îi îndeamnă pe părinți să se ferească de superstiții (de pildă ața roșie la mână), să pună în schimb o iconiță lângă pătuț, și să nu facă din Botez un prilej de strângere a darurilor. Este frumos ca o parte din darurile primite să fie dăruită celor în nevoie. Lista practică a lucrurilor de adus și programarea Botezului se găsesc pe pagina Taina Botezului.
Întrebări frecvente
La ce vârstă se botează pruncul?
În ziua a opta după naștere se face rugăciunea de punere a numelui. Botezul se face de obicei după 40 de zile de la naștere, când mama vine cu pruncul la biserică pentru rugăciunile de curățire și de închinare a copilului. Dacă pruncul este bolnav sau în primejdie, se botează mai devreme, fără întârziere. Stabiliți data din timp cu preotul.
Ce se întâmplă dacă un nou-născut este în pericol de moarte?
Chemați imediat preotul. Dacă nu se poate ajunge la preot, orice creștin ortodox poate boteza pruncul, afundându-l sau turnând apă peste el de trei ori și rostind: „Se botează robul lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.” Dacă pruncul trăiește, preotul completează rânduiala Botezului, fără a-l repeta.
Se poate boteza și un adult?
Da. Adultul care dorește să devină ortodox se pregătește printr-o perioadă de cateheză, în care învață credința și se căiește de păcatele sale. Cei botezați deja corect în numele Sfintei Treimi într-o altă confesiune creștină sunt primiți de obicei în Biserica Ortodoxă prin Mirungere, după îndrumarea episcopului. Vorbiți cu preotul paroh.
Poate fi naș un creștin dintr-o altă confesiune?
Nașul mărturisește la Botez credința ortodoxă și se angajează să crească pruncul în ea; de aceea el trebuie să fie ortodox. Rudele și prietenii de altă confesiune sunt bineveniți la slujbă și se pot ruga împreună cu familia.
Unul dintre părinți nu este ortodox. Poate fi botezat copilul în Biserica Ortodoxă?
Da, dacă părinții doresc cu adevărat ca pruncul să fie crescut în credința ortodoxă: să fie adus la biserică, la Sfânta Împărtășanie și învățat să se roage. Aceasta se lămurește din timp într-o discuție cu preotul. Nașul trebuie să fie ortodox, iar părintele de altă confesiune este binevenit la slujbă și la rugăciune.
Ce se întâmplă cu un prunc care a murit înainte de a fi botezat?
Biserica Ortodoxă nu învață despre un „loc” anume pentru acești prunci și nu îi socotește osândiți pentru păcate pe care nu le-au săvârșit. Ei sunt încredințați iubirii și milei lui Dumnezeu, care cunoaște dorința și durerea părinților. Părinții nu trebuie să se învinovățească; preotul îi poate însoți cu rugăciunea și cu sfatul în această durere, iar pentru rugăciunile care se pot face cere îndrumarea episcopului locului.
Concluzie
Botezul este începutul, nu sfârșitul drumului. Prin el pruncul devine fiu al lui Dumnezeu și mădular al Bisericii, dar sămânța primită are nevoie de grija părinților și a nașilor ca să crească: rugăciune, exemplu bun, Sfânta Împărtășanie și viața în comunitatea Bisericii.
Dacă vă pregătiți pentru Botezul unui copil, vorbiți din timp cu preotul paroh. Vă primim cu bucurie.
Surse și lecturi suplimentare
- Biblia sau Sfânta Scriptură, ediția Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Trimiterile din această cateheză: Matei 28, 19; Marcu 2, 3-5; 10, 14; Ioan 3, 3-5; Faptele Apostolilor 2, 38; 16, 15.33; Romani 5, 12; 6, 3-4; 1 Corinteni 1, 16; Galateni 3, 27; Efeseni 4, 5; Tit 3, 5.
- Simbolul credinței (niceo-constantinopolitan), articolul 10.
- Sfântul Chiril al Ierusalimului, Catehezele mistagogice, cateheza a II-a.
- Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântul 40, la Sfântul Botez.
- Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, cartea a II-a.
- Molitfelnic, rânduiala Sfântului Botez.
