Mulți credincioși cer, când trec printr-o încercare, „un acatist” la biserică, sau citesc acasă, seara, acatistul unui sfânt drag lor. În luna august, bisericile răsună de Paraclisul Maicii Domnului. Aceste rugăciuni sunt printre cele mai iubite în popor, tocmai pentru că sunt aproape de nevoile de fiecare zi ale omului.
Această cateheză vă ajută să înțelegeți ce sunt acatistele și paraclisele, de unde vin, cum sunt alcătuite și cum ne putem ruga cu ele cu folos, în biserică și în casă.
Rugăciuni de mijlocire
Acatistele și paraclisele sunt slujbe de rugăciune și de laudă prin care cerem ajutorul lui Dumnezeu, mai ales prin mijlocirea Maicii Domnului și a sfinților. Ele nu fac parte din slujbele de fiecare zi ale Bisericii, cum sunt Vecernia sau Utrenia, ci se adaugă acestora, după nevoile credincioșilor. De aceea pot fi săvârșite în multe zile ale anului, la cerere, și pot fi citite și acasă.
Temeiul lor este credința Bisericii că sfinții sunt vii în Dumnezeu și se roagă pentru noi. Cine este aproape de Dumnezeu nu-i uită pe frații săi de pe pământ: „Mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacov 5, 16). Iar Maica Domnului, pe care o fericesc toate neamurile (Luca 1, 48), este cea mai apropiată mijlocitoare a noastră înaintea Fiului ei.
Când ne rugăm sfinților nu le dăm cinstea cuvenită numai lui Dumnezeu. Îi rugăm să se roage împreună cu noi și pentru noi, așa cum le cerem și celor apropiați să ne pomenească în rugăciunile lor. Orice ajutor vine, în cele din urmă, de la Dumnezeu: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui” (Psalmi 67, 36).
Când îi cântăm Maicii Domnului „mântuiește-ne pe noi”, nu o punem în locul lui Hristos. Singurul Mântuitor este Fiul ei; ea ne mântuiește prin rugăciunile ei către El, ca Maica Lui și a noastră, așa cum la nunta din Cana a mijlocit pentru oameni, spunând slugilor: „Faceți orice vă va spune” (Ioan 2, 3-5).
Acatistul: o cântare „nestând jos”
Cuvântul acatist vine din limba greacă și înseamnă „nestând jos”: este o cântare pe care o ascultăm și o rostim în picioare, din cinstire, ca înaintea unui împărat. Modelul tuturor acatistelor este Acatistul Bunei Vestiri, închinat Maicii Domnului, cel mai vechi și mai frumos dintre ele. Tradiția îl leagă de vremea Patriarhului Serghie al Constantinopolului, când cetatea, izbăvită de asediu în anul 626, a mulțumit Maicii Domnului ca ocrotitoarei ei. De aici vine și primul condac, „Apărătoare Doamnă…”.
Acatistul este alcătuit din strofe care alternează: condacele, mai scurte, și icoasele, mai lungi. Fiecare icos este un șir de „bucură-te”, care reiau salutarea Arhanghelului Gavriil: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine” (Luca 1, 28), și se încheie cu refrenul „Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”. Condacele, afară de cel dintâi, se încheie cu „Aliluia”, adică „Lăudați pe Domnul”. Acatistul Bunei Vestiri are treisprezece condace și douăsprezece icoase; în ele este povestită, ca într-o icoană în cuvinte, taina Întrupării: Buna Vestire, întâlnirea cu Elisabeta, Nașterea Domnului, închinarea păstorilor și a magilor, fuga în Egipt.
În Postul Mare, Acatistul Maicii Domnului se citește pe părți („stări”) în primele patru vineri, la Pavecerniță, iar întreg în a cincea vineri seara, la slujba Sâmbetei Acatistului. Rânduiala lui se află în Ceaslov.
După acest model, Biserica a alcătuit de-a lungul vremii acatiste către Mântuitorul, către Sfânta Cruce, către Sfântul Ioan Botezătorul, către Sfinții Apostoli, către Sfântul Nicolae, Sfântul Gheorghe și mulți alți sfinți, între care și sfinții români: Cuvioasa Parascheva, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântul Calinic de la Cernica și alții. Ele se găsesc adunate în cartea numită Acatistier.
Rugați-vă neîncetat.
Paraclisul: chemarea în ajutor
Cuvântul paraclis înseamnă tot în grecește „chemare”, „rugăminte”, „mângâiere”. Paraclisul este o slujbă înrudită cu acatistul, dar alcătuită altfel: are în centrul ei un canon, adică un șir de strofe grupate în nouă cântări (ode), după modelul cântărilor din Scriptură; slujba începe cu psalmi; după cântarea a treia și după a șasea se rostesc ectenii în care sunt pomeniți cei pentru care se face paraclisul, iar după a șasea cântare se citesc Apostolul și Evanghelia. Pomenirea lor se face și în ectenia de la sfârșit. Ceaslovul arată pentru ce se cântă: la orice necaz al sufletului și la vreme de nevoie.
Cel mai cunoscut este Paraclisul Maicii Domnului, cu refrenul „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!”. Biserica are două: Paraclisul mic, atribuit de tradiție monahului Teostirict, și Paraclisul mare, atribuit împăratului Teodor Laskaris. În Postul Adormirii Maicii Domnului (1–14 august) ele se cântă seara, de obicei pe rând (afară de sâmbete și de ajunul Schimbării la Față și al Adormirii), ca o pregătire pentru praznicul de la 15 august. Pe lângă acestea există paraclise ale unor sfinți, iar în unele locuri se cântă paraclisul sfântului ocrotitor al bisericii în ajunul hramului.
Acatist și paraclis pe scurt
Acatistul
Condace și icoase, cu „Bucură-te” și „Aliluia”. Se citește în picioare, înaintea icoanei.
Paraclisul
Un canon de rugăciune, cu Evanghelie și ectenii. Se cântă mai ales la nevoi și în Postul Adormirii.
În biserică
De obicei seara, înainte sau după Vecernie, și în ajunul sărbătorilor, cu pomenirea celor care le cer.
Acasă
Oricine le poate citi, singur sau cu familia, înaintea icoanelor, cu o candelă sau o lumânare aprinsă.
Cum ne rugăm cu ele
În biserică, acatistele se citesc de obicei seara, în zilele de peste săptămână, sau în ajunul unei sărbători, înainte ori după Vecernie; în mănăstiri, adesea dimineața. Credincioșii aduc pomelnicul cu numele celor vii pentru care cer rugăciunea și, după obicei, o lumânare, untdelemn pentru candele sau tămâie. Preotul pomenește numele lor, iar ei se roagă împreună cu el, în picioare sau în genunchi, înaintea icoanei sfântului.
Acasă, acatistele și paraclisele pot fi citite de oricine, fără preot. Câteva îndemnuri ajută:
- Alegeți un loc și un timp: înaintea icoanelor, cu candela sau o lumânare aprinsă, într-un moment în care nu sunteți grăbiți (despre rugăciunea înaintea icoanelor, vedeți cateheza Despre rugăciune).
- Citiți rar și cu atenție. Un acatist citit cu inima valorează mai mult decât multe citite în grabă.
- Începeți cu rugăciunile obișnuite de la început, așa cum sunt rânduite în Acatistier, și încheiați cu rugăciunea de la sfârșit.
- Rugați-vă în familie: copiii învață repede refrenele și le cântă cu bucurie.
- Cât de des și ce acatist să citiți, mai ales dacă vreți să faceți din aceasta o rânduială pentru o perioadă, stabiliți după îndrumarea duhovnicului.
Întrebări frecvente
Pot citi un acatist acasă dacă nu sunt preot?
Da. Acatistele și paraclisele sunt rugăciuni pe care oricine le poate citi. Acasă se omit doar binecuvântările și ecteniile rostite de preot; în locul lor se spune „Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi”.
Ce acatist să aleg?
Acatistul Maicii Domnului și cel al Mântuitorului sunt potrivite oricând. Mulți citesc acatistul sfântului al cărui nume îl poartă sau al unui sfânt la care au evlavie. Pentru o rânduială de rugăciune pe mai multe zile, cereți sfatul duhovnicului.
Trebuie citit un acatist 40 de zile la rând ca să fie ascultat?
Nu există un număr de zile care să „oblige” ascultarea. Rânduiala de a citi un acatist o perioadă, de pildă patruzeci de zile, poate fi un ajutor pentru stăruință, ca la văduva din pildă (Luca 18, 1-7), dacă o facem cu smerenie și după îndrumarea duhovnicului. Ea devine superstiție când credem că rezultatul ține de numărul zilelor sau de o formulă, nu de mila lui Dumnezeu. Iar a ne ruga împotriva cuiva nu este rugăciune creștină: ne rugăm pentru toți, chiar și pentru vrăjmași (Matei 5, 44).
De ce se stă în picioare la acatist?
Chiar numele lui o spune: „nestând jos”. Stăm în picioare din cinstire față de Maica Domnului și de sfinți. Cei bolnavi, vârstnici sau obosiți pot sta jos fără nicio grijă; Dumnezeu privește la inimă.
Când se cântă Paraclisul Maicii Domnului?
Mai ales în serile Postului Adormirii, de la 1 la 14 august (afară de sâmbete și de ajunul Schimbării la Față și al Adormirii), dar și în alte zile, la vreme de necaz sau de boală. Programul slujbelor parohiei arată când se săvârșește la noi.
Concluzie
Acatistele și paraclisele sunt o școală a rugăciunii. Ele ne învață să-L lăudăm pe Dumnezeu chiar și atunci când Îi cerem ajutorul, să ne bucurăm împreună cu Maica Domnului și să ne simțim înconjurați de sfinți ca de o familie. Cine se roagă cu ele des descoperă că necazul nu mai e purtat singur, ci împreună cu toată Biserica.
Vă așteptăm la acatistele și paraclisele din biserica noastră; zilele și orele sunt în programul slujbelor.
Surse și lecturi suplimentare
- Biblia sau Sfânta Scriptură, ediția Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Trimiterile din această cateheză: Psalmi 67, 36; Matei 5, 44; Luca 1, 28; 1, 48; 18, 1-7; Ioan 2, 3-5; 1 Tesaloniceni 5, 17; Iacov 5, 16.
- Ceaslovul: Acatistul Bunei Vestiri și Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
- Acatistierul (culegere de acatiste aprobată de Sfântul Sinod).
