Boala vine, mai devreme sau mai târziu, în viața fiecăruia: o suferință a trupului, o operație, o lungă convalescență, slăbiciunea bătrâneții sau o apăsare a sufletului pe care nu o mai putem duce singuri. În astfel de clipe, Biserica nu ne lasă singuri. Ea are o Taină anume pentru cei bolnavi: Sfântul Maslu.
Mulți cred că Maslul este doar pentru cei pe moarte și se tem de el. Această cateheză arată ce este de fapt Maslul, de unde vine, cum se săvârșește și cum îl puteți chema pe preot la cei dragi, acasă sau la spital.
Ce este Sfântul Maslu
Sfântul Maslu este Taina în care preoții se roagă pentru cel bolnav și îl ung cu untdelemn sfințit, iar prin această rugăciune a Bisericii Dumnezeu dăruiește harul Său spre vindecarea trupului, iertarea păcatelor și întărirea sufletului. Numele vine de la untdelemnul (în slavonă maslo) cu care se face ungerea; grecii o numesc Euhelaion, adică „untdelemnul rugăciunii”.
Biserica privește omul întreg. Suferința trupului și starea sufletului sunt legate între ele, iar Hristos, când vindeca bolnavii, le ierta adesea și păcatele (Marcu 2, 5-12). De aceea Maslul nu este o „ultimă ungere” înaintea morții, ci o rugăciune pentru viață și sănătate. Uneori Dumnezeu dăruiește vindecarea trupului; alteori dăruiește pace, putere de a purta boala cu răbdare și curățirea sufletului. Rugăciunea Bisericii nu rămâne niciodată fără rod.
Maslul nu înlocuiește medicul și tratamentul. Biserica ne îndeamnă să cinstim și pe doctori, și leacurile, care sunt și ele daruri de la Dumnezeu, și în același timp să cerem ajutorul Celui care este „Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre”, cum Îl numesc rugăciunile Bisericii.
Temeiul în Sfânta Scriptură
Încă de când i-a trimis pe Apostoli la propovăduire, Mântuitorul le-a dat putere asupra bolilor. Evanghelistul Marcu povestește că ei „ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau” (Marcu 6, 13). După Înălțarea Domnului, această lucrare a devenit rânduială statornică a Bisericii, așa cum o descrie Sfântul Apostol Iacov, în cuvintele pe care preoții le citesc și astăzi la Maslu (Iacov 5, 14-15).
Din aceste cuvinte se văd elementele Tainei: preoții Bisericii (Apostolul vorbește la plural), rugăciunea credinței, ungerea cu untdelemn în numele Domnului și roadele ei: ridicarea bolnavului și iertarea păcatelor. Sfântul Ioan Gură de Aur, în scrierea sa Despre preoție, pomenește acest text ca mărturie a puterii date preoților de a ierta păcatele.
Untdelemnul nu a fost ales la întâmplare. În lumea Bibliei el era leac pentru răni, ca în pilda samarineanului milostiv, care a turnat untdelemn și vin pe rănile celui căzut între tâlhari (Luca 10, 34), și semn al bucuriei și al binecuvântării lui Dumnezeu.
Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica, și de va fi făcut păcate se vor ierta lui.
Cum se săvârșește Maslul
Rânduiala din Molitfelnic prevede ca Maslul să fie săvârșit, în principiu, de șapte preoți, număr pe care tâlcuitorii slujbei îl leagă, între altele, de cele șapte daruri ale Duhului Sfânt (Isaia 11, 2-3). În practică, mai ales în diaspora, unde parohiile sunt departe una de alta, slujesc adesea mai puțini preoți: la nevoie cel puțin doi, iar în caz de necesitate chiar unul singur. Slujba poate avea loc în biserică sau acasă la cel bolnav, ori în salonul de spital.
Pe o masă se pun Sfânta Evanghelie, un vas cu grâu sau făină, în care se înfig lumânări aprinse, și un vas cu untdelemn, uneori amestecat cu puțin vin, ca la samarineanul milostiv. Slujba are trei părți:
- Sfințirea untdelemnului: după cântări de rugăciune către Hristos, către Maica Domnului și către sfinții doctori fără de arginți, preoții rostesc rugăciunea prin care se cere ca Duhul Sfânt să sfințească untdelemnul spre vindecare.
- Cele șapte Apostole și Evanghelii: se citesc șapte fragmente din Epistole și șapte din Evanghelii despre credință, iertare și vindecare. După fiecare se rostesc o ectenie și o rugăciune, iar preotul îl unge pe bolnav cu untdelemn sfințit, în semnul Crucii, pe frunte, pe nări, pe obraji, pe buze, pe piept și pe mâini, rostind rugăciunea „Părinte Sfinte, Doctorul sufletelor și al trupurilor”, prin care cere ca Dumnezeu să-l tămăduiască de neputința trupului și a sufletului.
- Rugăciunea de dezlegare: la sfârșit, preoții țin Sfânta Evanghelie deschisă deasupra capului celui bolnav, iar cel dintâi dintre ei citește o rugăciune de iertare. Cum spune această rugăciune, mâna care îl binecuvântează nu este a preotului, ci a lui Hristos Însuși.
Untdelemnul și făina sau grâul rămase sunt sfințite. Ele se păstrează cu evlavie în casă și se folosesc după îndrumarea preotului: untdelemnul pentru ungerea bolnavului sau pentru candelă, făina pentru o pâine pe care o mănâncă cel bolnav și familia.
Cine primește Maslul și când
Maslul este mai întâi pentru cei bolnavi: pentru cei cu boli grele sau îndelungate, pentru cei care urmează să fie operați, pentru cei slăbiți de bătrânețe. Dar el nu este rezervat celor aflați pe patul de moarte și nici nu trebuie amânat până în ultimul ceas. Este bine să-l chemăm pe preot din timp, cât cel bolnav se poate ruga împreună cu el și se poate spovedi.
Pentru că orice om poartă în suflet răni și slăbiciuni, în practica Bisericii noastre Maslul se săvârșește și pentru cei care nu au o boală anume, mai ales în Postul Mare. Atunci se săvârșește în multe biserici un Maslu de obște, la care toți credincioșii se pot ruga și pot fi unși, ca pregătire pentru Paști.
Maslul este strâns legat de Taina Pocăinței și de Sfânta Împărtășanie. De obicei, cel bolnav se spovedește înainte, iar după Maslu se împărtășește, după îndrumarea duhovnicului. Când cineva nu mai poate vorbi sau nu mai este conștient, preotul se roagă pentru el, iar familia îl înconjoară cu dragostea și rugăciunea ei. Pentru ceasul morții, Biserica are și rugăciuni anume, la ieșirea sufletului, despre care puteți citi în cateheza Sfintele Ierurgii.
Boala în lumina credinței
Boala nu este întotdeauna urmarea unui păcat anume. Când ucenicii L-au întrebat pe Hristos despre orbul din naștere cine a greșit, el sau părinții lui, El a răspuns că nici el, nici părinții lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu (Ioan 9, 2-3). Suferința face parte din lumea căzută, dar nu are ultimul cuvânt: Hristos a luat asupra Sa durerile noastre și le-a purtat până la Cruce.
Sfântul Apostol Pavel s-a rugat de trei ori să fie izbăvit de o suferință a trupului, iar Domnul i-a răspuns că harul Său îi este de ajuns, pentru că puterea Lui se desăvârșește în slăbiciune (2 Corinteni 12, 7-9). De aceea Maslul nu este o promisiune că orice boală va dispărea și nici un gest cu putere magică, ci întâlnirea cu Hristos cel milostiv. Cine îl primește cu credință și cu pocăință primește, într-un fel sau altul, ajutorul de care are nevoie: vindecare, iertare, liniște sau putere de a-și purta crucea împreună cu Hristos.
Și scoteau mulți demoni și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau.
Întrebări frecvente
Maslul înseamnă că bolnavul va muri?
Nu. Este o temere răspândită, dar greșită. Maslul este rugăciunea Bisericii pentru vindecare și pentru iertarea păcatelor. Mulți îl primesc de mai multe ori în viață și se însănătoșesc. Spuneți-i aceasta cu blândețe și celui bolnav, ca să nu se sperie.
Pot primi Maslul și dacă nu sunt bolnav?
Da, mai ales la Maslul de obște din Postul Mare. Biserica vede în el și o vindecare a sufletului. Cât de des să-l primiți vorbiți cu duhovnicul.
Ce facem dacă vin mai puțini preoți decât șapte?
Taina se săvârșește și cu mai puțini preoți, după rânduiala Bisericii și după putință. Nu amânați Maslul doar pentru că nu se pot aduna șapte preoți; preotul vă spune ce este posibil.
Se poate face Maslul și pentru copii?
Da. Și copiii bolnavi pot primi Sfântul Maslu, iar părinții se roagă împreună cu preotul pentru ei. Pruncii și copiii mici nu se spovedesc înainte; cei mai mari se pregătesc potrivit vârstei lor, după îndrumarea preotului.
Se face Maslul pentru cineva care a murit?
Nu. Maslul este Taina celor vii, care se pot încă ruga și pot primi iertarea și întărirea. Pentru cei adormiți, Biserica are alte rugăciuni: panihida, slujba înmormântării și parastasele. De aceea este bine ca preotul să fie chemat cât bolnavul este încă în viață.
Cel bolnav nu este ortodox sau nu mai poate vorbi. Ce putem face?
Spuneți-i preotului situația exactă. El vă va îndruma cu dragoste: se poate ruga pentru bolnav și îl poate binecuvânta, iar familia poate rămâne alături de el în rugăciune.
Concluzie
În Sfântul Maslu, Hristos, Doctorul sufletelor și al trupurilor, Se apleacă asupra celui bolnav prin rugăciunea Bisericii, așa cum Se apleca în Evanghelie asupra celor suferinzi. Nimeni nu este uitat în boala lui: Biserica se roagă pentru el, îl unge, îl iartă și îl întărește.
Dacă cineva drag este bolnav, nu ezitați să-l chemați pe preot. Despre pregătirea pentru spovedanie puteți citi în cateheza Pocăința, iar despre primirea Sfintelor Taine în Sfânta Împărtășanie.
Surse și lecturi suplimentare
- Biblia sau Sfânta Scriptură, ediția Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Trimiterile din această cateheză: Isaia 11, 2-3; Marcu 2, 5-12; 6, 13; Luca 10, 34; Ioan 9, 2-3; 2 Corinteni 12, 7-9; Iacov 5, 14-15.
- Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre preoție, cartea a III-a.
- Sfântul Simeon al Tesalonicului, scrierea despre Sfântul Maslu, din tâlcuirea Sfintelor Taine.
- Sfântul Petru Movilă, Mărturisirea ortodoxă, partea I, despre Sfintele Taine.
- Pr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, capitolul despre Sfântul Maslu.
- Slujba Sfântului Maslu, în Molitfelnicul Bisericii Ortodoxe Române.
