Sari la conținut

Sfintele Taine

Ungerea cu Sfântul Mir (Mirungerea)

Mirungerea este pecetea darului Duhului Sfânt, dată imediat după Botez. Ce învață Biserica despre ea, cum se săvârșește și ce este Sfântul și Marele Mir.

8 minute de lectură
Ungerea cu Sfântul Mir (Mirungerea)
Cuprins
  1. Pecetea darului Duhului Sfânt
  2. De la punerea mâinilor la ungerea cu Mir
  3. Cum se săvârșește Mirungerea
  4. Sfântul și Marele Mir
  5. A trăi ca „uns al Domnului”
  6. Întrebări frecvente
  7. Concluzie
  8. Surse și lecturi suplimentare

Imediat după ce pruncul este scos din cristelniță și îmbrăcat în haina albă, preotul ia vasul cu Sfântul Mir și îl unge în semnul crucii pe frunte, pe ochi, pe nări, pe gură, pe urechi, pe piept, pe mâini și pe picioare, rostind de fiecare dată aceleași cuvinte: „Pecetea darului Duhului Sfânt. Amin.” Gestul durează doar câteva clipe și trece adesea neobservat de cei prezenți, dar este o Sfântă Taină de sine stătătoare: Mirungerea, sau Ungerea cu Sfântul Mir.

Cateheza de față arată ce primește creștinul prin această Taină, de unde vine ea, cum se săvârșește și ce înseamnă pentru viața de după Botez.

Pecetea darului Duhului Sfânt

Mirungerea este Sfânta Taină prin care celui nou botezat i se dăruiesc, prin ungerea cu Sfântul Mir, darurile Duhului Sfânt, ca să crească și să se întărească în viața cea nouă primită la Botez. Dacă prin Botez ne naștem din nou, prin Mirungere primim puterea de a trăi ca fii ai lui Dumnezeu.

Mântuitorul le-a făgăduit ucenicilor că vor primi „putere de sus” (Luca 24, 49), iar făgăduința s-a împlinit la Cincizecime, când Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli (Faptele Apostolilor 2, 1-4). Același dar l-au transmis apoi Apostolii celor botezați. Când au auzit că samarinenii primiseră cuvântul lui Dumnezeu și fuseseră botezați, Apostolii i-au trimis la ei pe Petru și pe Ioan, care s-au rugat și și-au pus mâinile peste ei, iar aceștia au primit Duhul Sfânt (Faptele Apostolilor 8, 14-17). La fel a făcut Sfântul Pavel cu ucenicii din Efes, după ce au fost botezați în numele Domnului Iisus (Faptele Apostolilor 19, 5-6).

Sfântul Apostol Pavel le amintește creștinilor că Dumnezeu i-a uns, i-a pecetluit și le-a dat în inimi arvuna Duhului (2 Corinteni 1, 21-22), și îi îndeamnă să nu întristeze pe Duhul Sfânt, cu care au fost pecetluiți (Efeseni 4, 30). Sfântul Ioan Evanghelistul vorbește și el despre „ungerea” primită de la Cel Sfânt, care rămâne în cei credincioși (1 Ioan 2, 20.27).

Iar Cel ce ne întărește pe noi, împreună cu voi, în Hristos, și ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a și pecetluit pe noi și a dat arvuna Duhului, în inimile noastre.
— 2 Corinteni 1, 21-22

De la punerea mâinilor la ungerea cu Mir

La început, Apostolii dădeau darul Duhului Sfânt prin rugăciune și punerea mâinilor, iar foarte curând Biserica a legat de aceasta ungerea cu mir binecuvântat. Tradiția Bisericii explică astfel ce a urmat: pe măsură ce creștinii s-au înmulțit și Apostolii, apoi episcopii, nu mai puteau fi de față la fiecare Botez, punerea mâinilor a rămas pentru hirotonie, iar darul Duhului a început să fie dat prin ungerea cu Mirul sfințit de episcop, săvârșită de fiecare preot. Astfel episcopul rămâne legat de fiecare Mirungere: preotul unge, dar cu Mirul pe care l-a sfințit întâistătătorul Bisericii.

Ungerea are rădăcini adânci în Scriptură. În Vechiul Testament erau unși cu untdelemn sfânt preoții, regii și uneori prorocii, ca semn că Dumnezeu îi alesese pentru o slujire. Numele Hristos (în ebraică Mesia) înseamnă chiar „Unsul”. De aceea Sfântul Chiril al Ierusalimului le explica celor nou-botezați că, prin ungere, ei devin cu adevărat creștini, adică „unși”, părtași ai ungerii lui Hristos.

Hristos a fost uns de Duhul ca Prooroc, Arhiereu și Împărat. Prin Mirungere, fiecare creștin primește o părtășie la această întreită slujire: să mărturisească adevărul, să-I aducă lui Dumnezeu jertfa vieții sale și să-și stăpânească patimile. Aceasta este „preoția împărătească” a tuturor credincioșilor, despre care se vorbește în cateheza despre Preoție; ea nu înlocuiește preoția sfințită prin hirotonie.

Cum se săvârșește Mirungerea

În Biserica Ortodoxă, Mirungerea nu are o slujbă separată și nu se amână până la o vârstă anume. Ea urmează îndată după Botez, ca o continuare a lui, și este urmată de Sfânta Împărtășanie. Astfel pruncul primește în aceeași zi cele trei Taine ale intrării în viața creștină și devine mădular deplin al Bisericii.

După o rugăciune în care cere ca noul botezat să primească pecetea darului Duhului Sfânt și împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos, preotul îl unge cu Sfântul Mir, în semnul crucii, rostind la fiecare ungere: „Pecetea darului Duhului Sfânt. Amin.” Locurile ungerii au fiecare înțelesul lor:

  • fruntea: sfințirea minții și a gândurilor;
  • ochii, nările, gura și urechile: sfințirea simțurilor, ca omul să vadă, să audă și să vorbească după voia lui Dumnezeu;
  • pieptul: sfințirea inimii și a dorințelor;
  • mâinile și picioarele: sfințirea faptelor și a căilor pe care va merge creștinul.

Urmează înconjurarea de trei ori a mesei pe care stau Evanghelia și Crucea, cu cântarea „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat” (Galateni 3, 27), citirea Apostolului (Romani 6, 3-11) și a Evangheliei (Matei 28, 16-20), spălarea locurilor unse, însoțită de rugăciune, tunderea câtorva fire de păr în semnul crucii, ca semn că noul creștin se dăruiește întreg lui Dumnezeu, și apoi Sfânta Împărtășanie. Mirungerea nu se repetă, pentru că pecetea Duhului rămâne pentru totdeauna.

Pecetea darului Duhului Sfânt. Amin.
— Molitfelnic, rânduiala Sfintei Mirungeri

Sfântul și Marele Mir

Mirul folosit la Mirungere nu este un untdelemn oarecare. El se pregătește din untdelemn curat de măsline amestecat cu multe mirodenii și substanțe aromatice, după o rânduială veche, în primele zile ale Săptămânii Sfintelor Patimi. Mulțimea mirodeniilor închipuie bogăția și felurimea darurilor Duhului Sfânt.

Sfințirea Mirului este rezervată episcopilor. În Biserica Ortodoxă Română, Sfântul și Marele Mir este sfințit de Preafericitul Părinte Patriarh împreună cu ierarhii Sfântului Sinod, în Joia Mare, la Sfânta Liturghie. Nu se sfințește în fiecare an, ci atunci când este nevoie. De acolo Mirul este trimis tuturor eparhiilor, iar episcopii îl împart parohiilor. Pe lângă Mirungere, el se folosește și la sfințirea bisericilor și a antimiselor.

Astfel, în fiecare picătură de Mir care atinge fruntea unui prunc botezat în Chemnitz este cuprinsă rugăciunea întregii Biserici: a Patriarhului și a episcopilor care l-au sfințit, a preotului care unge și a comunității care se roagă.

A trăi ca „uns al Domnului”

Darul primit la Mirungere nu se vede cu ochii și nu lucrează fără noi. El este ca o sămânță pusă în suflet, care crește prin rugăciune, prin Sfintele Taine, prin faptele bune și prin lupta cu patimile. Sfântul Apostol Pavel numește roadele lui: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea și curăția (Galateni 5, 22-23).

Sfântul Serafim de Sarov spunea că scopul vieții creștine este dobândirea Duhului Sfânt. Cel mirungit nu trebuie deci să-L primească din nou, ci să-L lase să lucreze în el. Creștinul se arată „uns al Domnului” atunci când gândurile, cuvintele și faptele lui poartă mireasma lui Hristos (2 Corinteni 2, 15). Părinții și nașii au datoria de a-l ajuta pe copil să crească în acest dar.

Întrebări frecvente

De ce primesc pruncii Mirungerea imediat, nu mai târziu?

Pentru că, în tradiția Bisericii, Botezul, Mirungerea și Împărtășania alcătuiesc împreună intrarea în viața creștină. Darul Duhului Sfânt nu este o răsplată pentru o anumită vârstă sau pregătire, ci puterea de care copilul are nevoie de la început ca să crească în credință.

Ce se întâmplă cu un copil botezat de urgență?

Botezul săvârșit la nevoie de un mirean este adevărat și nu se repetă. Dacă pruncul trăiește, este adus la biserică, iar preotul completează rânduiala: citește rugăciunile, îl unge cu Sfântul Mir și îl împărtășește.

Cum sunt primiți în Biserica Ortodoxă creștinii din alte confesiuni?

Cei care au fost botezați corect, prin apă și în numele Sfintei Treimi, într-o altă confesiune creștină sunt primiți de obicei, după o perioadă de cateheză și după mărturisirea credinței ortodoxe, prin Mirungere, fără a fi botezați din nou. Modul primirii se stabilește după îndrumarea episcopului. Dacă doriți să deveniți ortodox, vorbiți cu preotul paroh.

Este Mirungerea același lucru cu „confirmarea” din alte Biserici?

Ungerea cu Sfântul Mir își are originea în lucrarea Apostolilor, la care se raportează și alte Biserici. În Biserica Ortodoxă însă ea se dă împreună cu Botezul, chiar și pruncilor, de către preot, cu Mirul sfințit de episcopi. Nu este un act de confirmare personală a credinței la o anumită vârstă, ci darul Duhului Sfânt pentru începutul vieții creștine.

Concluzie

Mirungerea este Cincizecimea fiecărui creștin. Ceea ce au primit Apostolii în chip de limbi de foc primește și noul botezat, în chip nevăzut, prin ungerea cu Sfântul Mir. De aici înainte, întreaga viață creștină este chemată să fie o viață în Duhul Sfânt.

Pentru pregătirea unui Botez și a Mirungerii sau pentru primirea în Biserica Ortodoxă, vorbiți cu preotul paroh.

Surse și lecturi suplimentare

  • Biblia sau Sfânta Scriptură, ediția Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Trimiterile din această cateheză: Matei 28, 16-20; Luca 24, 49; Faptele Apostolilor 2, 1-4; 8, 14-17; 19, 5-6; Romani 6, 3-11; 2 Corinteni 1, 21-22; 2, 15; Galateni 3, 27; 5, 22-23; Efeseni 4, 30; 1 Ioan 2, 20.27.
  • Sfântul Chiril al Ierusalimului, Catehezele mistagogice, cateheza a III-a („Despre Mir”).
  • Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, cartea a III-a.
  • Molitfelnic, rânduiala Sfântului Botez și a Sfintei Mirungeri.
  • Pr. prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III.