În aproape fiecare casă de creștini ortodocși se află, lângă icoane, o sticluță cu apă sfințită. O gustăm dimineața, cu ea stropim casa, o dăm celor bolnavi. Pentru mulți dintre noi, ziua de Bobotează, cu slujba la apă și cu vasele pe care le ducem acasă, este una dintre cele mai vii amintiri ale copilăriei.
Această cateheză explică ce este Aghiasma, de ce Biserica sfințește apa, cum se deosebesc Aghiasma Mare și Aghiasma Mică și cum se cuvine să păstrăm și să primim apa sfințită.
Ce este Aghiasma
Cuvântul aghiasmă vine din limba greacă și înseamnă „sfințire” sau „lucru sfințit”. Numim astfel atât slujba prin care Biserica sfințește apa, cât și apa sfințită însăși. Aghiasma face parte din ierurgii, slujbele de binecuvântare prin care harul lui Dumnezeu se revarsă asupra omului și a lumii în care trăiește; despre ele puteți citi în cateheza Sfintele Ierurgii.
Apa are un loc deosebit în istoria mântuirii. La creație, „Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor” (Facerea 1, 2). Prin apă Dumnezeu a curățit lumea la potop, a trecut pe poporul Său prin Marea Roșie și l-a vindecat pe Neeman Sirianul de lepră în Iordan (4 Regi 5, 14). Proorocul Elisei a însănătoșit apele Ierihonului cu binecuvântarea lui Dumnezeu (4 Regi 2, 19-22).
Mai presus de toate, Hristos Însuși a intrat în apele Iordanului și a fost botezat de Ioan (Matei 3, 13-17). Nu avea nevoie de curățire, dar, intrând în apă, a sfințit-o și a făcut din ea izvor de viață nouă pentru cei care se botează. Când preotul sfințește apa, Biserica cheamă harul Duhului Sfânt ca această apă să devină, cum spun rugăciunile, „izvor de nestricăciune”, spre sfințirea sufletelor și a trupurilor, a caselor și a tot locul. Din apa sfințită de Hristos se naște, la Botez, omul cel nou; despre aceasta citiți în cateheza Botezul.
În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, și Duhul, în chip de porumbel, a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, și lumea ai luminat, slavă Ție.
Aghiasma Mare de la Bobotează
La 6 ianuarie, sărbătoarea Botezului Domnului sau Boboteaza, Biserica săvârșește Aghiasma Mare. La această sărbătoare, Dumnezeu S-a arătat lumii ca Treime: Fiul botezat în Iordan, Duhul Sfânt pogorând în chip de porumbel și glasul Tatălui din cer (Matei 3, 16-17). De aceea sărbătoarea se numește și Teofanie, adică „arătarea lui Dumnezeu”.
Slujba se face în Ajunul Bobotezei, când preoții sfințesc apa cu care merg apoi prin casele credincioșilor, și din nou în ziua praznicului, după Sfânta Liturghie, adesea afară, lângă o apă sau în curtea bisericii. Ea este mai lungă și mai solemnă decât sfințirea obișnuită a apei: se citesc trei proorocii din Isaia despre apele mântuirii (Isaia 35, 1-10; 55, 1-13; 12, 3-6), Apostolul despre trecerea prin mare, chip al Botezului (1 Corinteni 10, 1-4), și Evanghelia Botezului Domnului (Marcu 1, 9-11). Preotul rostește apoi rugăciunea mare de sfințire, atribuită de tradiție Sfântului Sofronie al Ierusalimului, care începe cu cuvintele „Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale”, și cere de trei ori ca Domnul Însuși să vină prin pogorârea Duhului Sfânt și să sfințească apa aceasta. La sfârșit afundă Crucea în apă de trei ori, în timp ce se cântă troparul sărbătorii.
Obiceiul de a lua acasă apă sfințită la acest praznic este foarte vechi: încă din secolul al IV-lea, Sfântul Ioan Gură de Aur vorbește despre credincioșii care o duc acasă și o păstrează multă vreme. Aghiasma Mare este ținută de Biserică în mare cinste. Ea se păstrează în biserică într-un vas anume și se folosește la multe alte slujbe și sfințiri. Credincioșii o duc acasă și o păstrează tot anul, într-un vas curat, la loc de cinste, lângă icoane. Cu ea se stropește casa, iar cei bolnavi o gustă cu credință. Se cuvine să fie folosită cu evlavie: nu ca un leac magic, ci ca un dar al lui Dumnezeu primit cu rugăciune.
Cum se primește Aghiasma Mare
Pentru că este un lucru sfânt, Aghiasma Mare se primește cu pregătire și cu rânduială:
- Pe nemâncate, dimineața, după rugăciune, de obicei câte o înghițitură sau o lingură, însoțită de anafură.
- În zilele praznicului: după tradiție, credincioșii o primesc în fiecare zi de la Ajunul Bobotezei până la încheierea (odovania) sărbătorii, pe 14 ianuarie. Ajunul este zi de post, iar mulți nu mănâncă nimic până nu gustă din Aghiasmă.
- După aceste zile, ea se ia mai rar, la vreme de boală, de încercare sau în zile de post, după îndrumarea duhovnicului, care vă spune și dacă este nevoie de spovedanie înainte.
- Față de Sfânta Împărtășanie: când ne împărtășim, Aghiasma se ia după Împărtășanie; când primim doar anafură, Aghiasma se ia înainte.
Aghiasma nu înlocuiește Sfânta Împărtășanie și nici Spovedania. Ea este însă o mare mângâiere pentru cei care, pentru o vreme, nu se pot împărtăși, după cum hotărăște duhovnicul. Despre cum ne pregătim pentru primirea Sfintelor Taine citiți în cateheza Sfânta Împărtășanie.
Aghiasma Mică
Aghiasma Mică este slujba mai scurtă de sfințire a apei, pe care Biserica o săvârșește ori de câte ori este nevoie. În multe biserici ea se face la începutul fiecărei luni, ca toată luna să înceapă cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Tot ea stă în centrul Sfeștaniei, slujba prin care preotul binecuvântează casa, familia și pe cei care locuiesc în ea, precum și al multor altor sfințiri: a unei case noi, a unei fântâni, a unui loc de muncă, a unei mașini.
În slujba Aghiasmei Mici se cântă un canon de rugăciune către Maica Domnului, se citesc Apostolul (Evrei 2, 11-18) și Evanghelia despre scăldătoarea Vitezda (Ioan 5, 1-4), iar preotul binecuvântează apa cu Sfânta Cruce și cu o rugăciune de sfințire. La sfârșit, el stropește pe credincioși și locul, iar aceștia sărută Crucea.
Aghiasma Mică se poate lua mai des și cu mai puține rânduieli decât cea Mare, tot pe nemâncate și cu rugăciune. Despre pregătirea Sfeștaniei acasă și despre programarea ei găsiți totul pe pagina Slujba Sfeștaniei.
Aghiasma Mare și Aghiasma Mică
Aghiasma Mare
O dată pe an, în Ajunul și în ziua Bobotezei. Se păstrează tot anul și se ia pe nemâncate, cu rânduială, după îndrumarea duhovnicului.
Aghiasma Mică
Oricând este nevoie: la începutul lunii, la Sfeștanie, la sfințirea unei case sau a unui loc. Se poate lua mai des.
Întrebări frecvente
Pot lua Aghiasmă Mare oricând în timpul anului?
În zilele praznicului, până la odovanie, da, pe nemâncate. După aceea, Aghiasma Mare se ia mai rar, în anumite zile și împrejurări; cât de des și cu ce pregătire, întrebați-l pe duhovnic.
Am adus apă de la Bobotează pentru toată familia. O pot împărți?
Da, se obișnuiește să se dea și rudelor, vecinilor sau celor bolnavi. Turnați-o în vase curate și spuneți-le cu blândețe cum se păstrează.
Se poate amesteca aghiasma cu apă obișnuită?
Când se termină, unii adaugă puțină apă curată peste cea sfințită, ca s-o păstreze până la următoarea sfințire. Întrebați-l pe preot ce se obișnuiește în parohie.
Nu pot veni la biserică de Bobotează. Cum primesc Aghiasmă?
Puteți cere preotului apă sfințită și în zilele de după sărbătoare, iar la vizita cu Botezul prin case el o aduce în locuința dumneavoastră. Bolnavilor li se poate duce și de către familie.
Concluzie
Prin Aghiasmă, Biserica ne amintește că Hristos a sfințit apele și, prin ele, toată creația. O picătură de apă sfințită în casa noastră este un semn mic, dar adevărat, că Dumnezeu vrea să fie prezent în viața noastră de fiecare zi: la masă, la muncă, în boală și în bucurie.
Despre Botezul Domnului și celelalte praznice ale anului puteți citi în cateheza Despre sărbători.
Surse și lecturi suplimentare
- Biblia sau Sfânta Scriptură, ediția Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Trimiterile din această cateheză: Facerea 1, 2; 4 Regi 2, 19-22; 5, 14; Isaia 12, 3-6; 35, 1-10; 55, 1-13; Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11; Ioan 5, 1-4; 1 Corinteni 10, 1-4; Evrei 2, 11-18.
- Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilie la Botezul Domnului.
- Slujba Aghiasmei Mari și a Aghiasmei Mici, în Molitfelnicul Bisericii Ortodoxe Române; troparul Botezului Domnului, în Mineiul pe ianuarie.
