Sari la conținut

Morala creștină

Cele zece porunci (Decalogul)

Cele zece porunci date de Dumnezeu pe Muntele Sinai, cele două table ale Legii și felul în care Hristos le-a rezumat în porunca iubirii: o cateheză despre Decalog pentru viața de fiecare zi.

10 minute de lectură
Cele zece porunci (Decalogul)
Cuprins
  1. Darul Legii pe Muntele Sinai
  2. Prima tablă pe înțeles: datoriile față de Dumnezeu
  3. A doua tablă pe înțeles: datoriile față de aproapele
  4. Hristos și Decalogul: împlinirea Legii prin iubire
  5. Întrebări frecvente
  6. Concluzie
  7. Surse și lecturi suplimentare

Multă lume știe că există „zece porunci”, dar puțini le pot spune pe toate. Și totuși, ele sunt temelia vieții morale pentru evrei și pentru creștini deopotrivă și au influențat legile și cultura multor popoare.

Pentru credincios, Decalogul nu este o listă rece de interdicții, ci cuvântul unui Dumnezeu care și-a eliberat poporul din robie și îi arată acum cum să rămână liber. Această cateheză prezintă cele zece porunci, cele două table ale Legii și felul în care Hristos le-a dus la împlinire.

Darul Legii pe Muntele Sinai

După ieșirea din Egipt, poporul lui Israel a ajuns la poalele Muntelui Sinai. Acolo, în tunete și în nor, Dumnezeu a grăit poporului și i-a dat Legea (Ieșirea 19-20). Cele zece porunci, numite în textul ebraic și în traducerea greacă a Septuagintei „cele zece cuvinte” (Ieșirea 34, 28; Deuteronomul 10, 4), de unde vine și numele grecesc de Decalog, au fost scrise pe două table de piatră, „scrise cu degetul lui Dumnezeu” (Ieșirea 31, 18). Ele sunt repetate de Moise înainte de intrarea în țara făgăduinței (Deuteronomul 5, 6-21).

Este important de observat cum începe Decalogul: Dumnezeu Se prezintă ca Domnul care Și-a scos poporul din pământul Egiptului, din casa robiei (Ieșirea 20, 2). Mai întâi Dumnezeu amintește ce a făcut pentru om, apoi îi cere ceva. Poruncile sunt răspunsul omului la iubirea care l-a eliberat.

Biserica Ortodoxă numără poruncile după textul din Ieșirea 20, așa cum le-au numărat și Părinții răsăriteni: interzicerea închinării la idoli este porunca a doua, separată de cea dintâi, iar poftirea celor ale aproapelui formează o singură poruncă, a zecea. Tradiția le împarte în două table: primele patru privesc datoriile noastre față de Dumnezeu, celelalte șase datoriile față de oameni.

Prima tablă: iubirea de Dumnezeu

Poruncile 1-4, în forma scurtă în care se învață în catehism (după Ieșirea 20, 2-11).

Porunca 1

Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine.

Porunca a 2-a

Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo asemănare a celor din cer, de pe pământ sau din ape, ca să te închini lor și să le slujești.

Porunca a 3-a

Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.

Porunca a 4-a

Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca s-o sfințești. Șase zile lucrează, iar ziua a șaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău.

A doua tablă: iubirea de aproapele

Poruncile 5-10 (după Ieșirea 20, 12-17).

Porunca a 5-a

Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământ.

Porunca a 6-a

Să nu ucizi.

Porunca a 7-a

Să nu fii desfrânat.

Porunca a 8-a

Să nu furi.

Porunca a 9-a

Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.

Porunca a 10-a

Să nu dorești nimic din ce este al aproapelui tău.

Prima tablă pe înțeles: datoriile față de Dumnezeu

  • Porunca 1 ne cere să-L recunoaștem pe Dumnezeu cel adevărat drept singurul Domn al vieții noastre, cu credință, nădejde și dragoste. O calcă idolatria, ereziile și lepădarea de credință, dar și superstițiile, vrăjitoria și ghicitul, deznădejdea, precum și iubirea de sine pusă mai presus de Dumnezeu.
  • Porunca a 2-a oprește închinarea la idoli. Idol poate deveni nu doar o statuie, ci orice lucru pe care îl punem în locul lui Dumnezeu: banii, puterea, plăcerea (Coloseni 3, 5; Filipeni 3, 19). Sfintele icoane nu sunt idoli: Sinodul al VII-lea Ecumenic (Niceea, 787) a învățat că adorarea se cuvine numai lui Dumnezeu, iar icoanele se cinstesc, și cinstirea trece la cel zugrăvit în ele, la Hristos, la Maica Domnului și la sfinți.
  • Porunca a 3-a ne cere să rostim numele lui Dumnezeu cu evlavie. O calcă hula și blestemul, glumele cu cele sfinte, jurămintele mincinoase sau făcute din nimic și făgăduințele date lui Dumnezeu și neîmplinite. Hristos ne învață ca vorba noastră să fie „da” sau „nu”, fără jurăminte de prisos (Matei 5, 34-37). Jurământul adevărat, cerut de autorități în cazuri grave (de pildă în fața instanței), nu este însă oprit.
  • Porunca a 4-a cuprinde două datorii: munca cinstită în cele șase zile și sfințirea zilei Domnului. Creștinii sfințesc duminica, ziua Învierii lui Hristos (Ioan 20, 1) și a Pogorârii Duhului Sfânt, în care Biserica se adună pentru frângerea pâinii încă din vremea Apostolilor (Faptele Apostolilor 20, 7; Apocalipsa 1, 10). O sfințim prin Sfânta Liturghie, rugăciune, odihnă, timp dăruit familiei și fapte bune. La fel sfințim și sărbătorile Domnului, ale Maicii Domnului și ale sfinților.

A doua tablă pe înțeles: datoriile față de aproapele

  • Porunca a 5-a ne cere să ne iubim, să ne ascultăm și să ne ajutăm părinții, mai ales la bătrânețe, și să ne rugăm pentru ei, vii sau adormiți (Efeseni 6, 1-3). Ea îi privește și pe părinți, datori să-și crească copiii cu grijă și în credință (Efeseni 6, 4). Hristos Însuși, de pe Cruce, a încredințat-o pe Maica Sa ucenicului iubit (Ioan 19, 26-27). Prin extensie, porunca ne cere să-i cinstim și pe părinții duhovnicești, pe dascăli și pe cei puși în slujba binelui obștesc.
  • Porunca a 6-a apără viața, care este darul lui Dumnezeu din clipa zămislirii până la moartea firească. Ea oprește uciderea, avortul, eutanasia și sinuciderea, dar și violența, ura și dorința de răzbunare; Hristos arată că mânia fără pricină este începutul uciderii (Matei 5, 21-22; 1 Ioan 3, 15). Există și o ucidere a sufletului: pilda rea care îl duce pe altul la păcat (Marcu 9, 42). Tot de aici vine datoria de a ne îngriji de sănătate și de a ne feri de beție, de droguri și de tot ce ne distruge încet viața.
  • Porunca a 7-a ne cheamă la curăție în gânduri, cuvinte și fapte și la credincioșie în căsătorie, a cărei iubire este chip al iubirii lui Hristos pentru Biserică (Efeseni 5, 25-32). Mântuitorul arată că păcatul începe în inimă, prin privirea cu poftă (Matei 5, 27-28). Trupul nostru este templu al Duhului Sfânt (1 Corinteni 6, 19), de aceea curăția nu este dispreț față de trup, ci cinstirea lui.
  • Porunca a 8-a oprește orice luare sau păstrare nedreaptă a bunului altuia: furtul, înșelăciunea, camăta, mita, datoriile neplătite și oprirea plății celui care muncește (Iacov 5, 4). Ea ne cere să trăim din munca noastră cinstită.
  • Porunca a 9-a oprește minciuna sub toate formele ei: mărturia falsă, calomnia, bârfa, lingușirea, fățărnicia (Efeseni 4, 25). Ea nu ne cere însă să dăm în vileag ce ni s-a încredințat; taina Spovedaniei, de pildă, este păstrată de preot fără nicio excepție.
  • Porunca a 10-a merge la rădăcină: nu doar fapta, ci și dorința rea este oprită. Din inimă ies gândurile rele (Matei 15, 19); de aceea curățim inima prin rugăciune, post și Sfintele Taine, învățând să ne bucurăm de ce ne-a dat Dumnezeu.
Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se cuprind toată Legea și proorocii.
— Matei 22, 37-40

Hristos și Decalogul: împlinirea Legii prin iubire

Hristos nu a desființat cele zece porunci. El spune că nu a venit să strice Legea, ci să o plinească (Matei 5, 17). Tânărului bogat care Îl întreabă ce să facă pentru a avea viață veșnică, Domnul îi amintește tocmai poruncile Decalogului (Matei 19, 16-19).

Dar Hristos le duce mai adânc. Unde Legea spunea „să nu ucizi”, El oprește și mânia; unde spunea „să nu fii desfrânat”, El curăță și privirea (Matei 5, 21-28). Iar întrebat care este cea mai mare poruncă, a adunat toate cele zece în două: iubirea de Dumnezeu, care cuprinde prima tablă, și iubirea de aproapele, care cuprinde a doua. Sfântul Apostol Pavel spune la fel: iubirea nu face rău aproapelui, de aceea iubirea este plinirea Legii (Romani 13, 9-10).

Așa înțelegem că poruncile nu sunt o povară impusă din afară, ci drumul iubirii. „De Mă iubiți, păziți poruncile Mele” (Ioan 14, 15), spune Domnul. Cine iubește cu adevărat nu caută cât de puțin trebuie să facă, ci cât de mult poate dărui.

Cele mai multe porunci ale Decalogului au forma „să nu”: ele trasează hotarul sub care omul nu are voie să coboare. Hristos arată, în Fericiri, și urcușul pe care suntem chemați: smerenia, plânsul pentru păcat, blândețea, curăția inimii. Poruncile nu sunt deci un scop în sine, ci leacul care vindecă sufletul de patimi și îl pregătește pentru unirea cu Dumnezeu.

Întrebări frecvente

De ce sfințim duminica și nu sâmbăta?

Sâmbăta amintea odihna lui Dumnezeu după creație. Duminica este ziua Învierii, începutul creației celei noi; de aceea Apostolii și primii creștini s-au adunat în ziua întâi a săptămânii (Faptele Apostolilor 20, 7). Sâmbăta rămâne în Biserică o zi de pomenire, mai ales a celor adormiți.

Nu încalcă icoanele porunca a doua?

Nu. Porunca oprește închinarea la idoli, adică la chipuri socotite dumnezei. Prin Întrupare, Dumnezeu cel nevăzut S-a făcut văzut în Hristos, de aceea poate fi zugrăvit. Icoanele nu se adoră, ci se cinstesc, iar cinstirea trece la cel înfățișat, după învățătura Sinodului al VII-lea Ecumenic.

De ce în cărțile germane poruncile au alte numere?

Romano-catolicii și luteranii urmează o numărătoare venită de la Fericitul Augustin: porunca despre chipurile cioplite nu este numărată separat, iar poftirea este împărțită în două porunci. De aceea, de pildă, „porunca a 5-a” din catehismele germane („Să nu ucizi”) este a 6-a la noi, iar „a 6-a” de acolo („Să nu fii desfrânat”) este a 7-a. Conținutul este același; doar numerotarea diferă. Când copiii învață la școală altă numerotare, e bine să le explicați aceasta.

Pot munci duminica, dacă serviciul o cere?

Unele munci nu pot fi oprite: îngrijirea bolnavilor, serviciile de urgență, slujbele în schimburi. Cei aflați în această situație să caute totuși să sfințească ziua prin rugăciune și, când pot, prin participarea la Liturghie. Pentru situații concrete, cereți sfat după îndrumarea duhovnicului.

Ce fac dacă am călcat grav una dintre porunci?

Nu deznădăjduiți. Mergeți la Spovedanie, mărturisiți cu sinceritate și primiți iertarea lui Dumnezeu și sfatul duhovnicului. Unde este posibil, îndreptați răul făcut: cereți iertare, dați înapoi ce ați luat, spuneți adevărul.

Concluzie

Cele zece porunci sunt ca niște balustrade pe marginea drumului: nu ne împiedică să mergem, ci ne feresc să cădem. Prima tablă ne așază înaintea lui Dumnezeu, a doua ne învață să trăim ca frați. Iar Hristos ne arată că sufletul tuturor este iubirea. Cine păzește poruncile din dragoste descoperă că ele nu îngrădesc libertatea, ci o păzesc.

Surse și lecturi suplimentare

  • Biblia sau Sfânta Scriptură, ediția Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Trimiterile din această cateheză: Ieșirea 19-20; 20, 2-17; 31, 18; 34, 28; Deuteronomul 5, 6-21; 10, 4; Matei 5, 17; 5, 21-28; 5, 34-37; 15, 19; 19, 16-19; 22, 37-40; Marcu 9, 42; Ioan 14, 15; 19, 26-27; 20, 1; Faptele Apostolilor 20, 7; Romani 13, 9-10; 1 Corinteni 6, 19; Efeseni 4, 25; 5, 25-32; 6, 1-4; Filipeni 3, 19; Coloseni 3, 5; Iacov 5, 4; 1 Ioan 3, 15; Apocalipsa 1, 10.
  • Hotărârea (Horosul) Sinodului al VII-lea Ecumenic (Niceea, 787) despre cinstirea sfintelor icoane.
  • Sfântul Ioan Damaschin, Cuvinte împotriva celor care atacă sfintele icoane.
  • Sfântul Petru Movilă, Mărturisirea ortodoxă, partea a treia (despre cele zece porunci).