Sari la conținut

Sfintele Taine

Sfintele Taine

Ce sunt Sfintele Taine, cine le-a așezat și cine le săvârșește, de ce sunt șapte și cum se deosebesc de ierurgii: o introducere în viața Bisericii Ortodoxe prin Sfintele Taine.

9 minute de lectură
Sfintele Taine
Cuprins
  1. Ce este o Sfântă Taină
  2. Cine săvârșește Tainele
  3. Cele șapte Sfinte Taine
  4. Tainele și ierurgiile
  5. Cum primim Tainele
  6. Întrebări frecvente
  7. Concluzie
  8. Surse și lecturi suplimentare

Viața unui creștin ortodox este însemnată, de la naștere până la sfârșit, de câteva momente sfinte: Botezul și Mirungerea, prima Spovedanie și prima Împărtășanie, Cununia, Maslul la vreme de boală. Pentru mulți ele par a fi „evenimente de familie”, legate de tradiție și de rude. Biserica le numește însă Sfintele Taine și le socotește darurile cele mai mari pe care Dumnezeu le face omului în această viață.

Cateheza de față explică ce este o Taină, cine a așezat-o și cine o săvârșește, de ce Biserica numără șapte Taine și cum se deosebesc ele de celelalte slujbe de binecuvântare. De aici se poate merge mai departe la cateheza fiecărei Taine.

Ce este o Sfântă Taină

O Sfântă Taină este o lucrare sfântă și văzută, așezată de Mântuitorul Iisus Hristos și săvârșită de Biserică prin episcop sau preot, prin care se dă credinciosului harul nevăzut al lui Dumnezeu, spre mântuire. În fiecare Taină se întâlnesc deci două laturi:

  • semnul văzut: apa Botezului, Sfântul Mir, pâinea și vinul Euharistiei, untdelemnul Maslului, punerea mâinilor la Hirotonie, rugăciunile și cuvintele rânduite;
  • harul nevăzut: lucrarea Duhului Sfânt, care curățește, naște din nou, iartă, sfințește, unește și vindecă. Harul nu este un „lucru” creat pe care l-ar împărți preotul, ci lucrarea necreată a lui Dumnezeu Însuși, prin care omul se face părtaș de viața dumnezeiască.

De ce are Dumnezeu nevoie de semne văzute? Nu El are nevoie de ele, ci noi. Omul nu este numai suflet, ci suflet și trup. Sfântul Ioan Gură de Aur arată că, tocmai pentru că sufletul nostru este unit cu un trup, Dumnezeu ne dă darurile duhovnicești prin lucruri pe care le putem vedea și atinge. Așa a lucrat și Hristos: a vindecat orbi atingându-le ochii, a binecuvântat copii punându-Și mâinile peste ei, a iertat păcate și a ridicat bolnavi prin cuvânt și prin gest.

Cuvântul românesc taină traduce grecescul mysterion. El nu înseamnă un lucru ascuns pe care nu avem voie să-l cunoaștem, ci o lucrare a lui Dumnezeu care depășește puterea minții noastre și pe care o primim prin credință.

Cine săvârșește Tainele

Toate Sfintele Taine își au începutul în Hristos. El a botezat prin ucenicii Săi (Ioan 4, 2), a dat Apostolilor puterea de a ierta păcatele, a așezat Euharistia la Cina cea de Taină și i-a trimis să învețe și să boteze toate neamurile (Matei 28, 19-20; Ioan 20, 21-23). Hristos rămâne pururea în Biserica Sa, care este Trupul Său, și El este Cel care lucrează în fiecare Taină.

Văzut, Tainele sunt săvârșite de episcopi și de preoți, care au primit pentru aceasta harul Preoției prin hirotonie, în șirul neîntrerupt care vine de la Apostoli. Ei nu sunt stăpânii Tainelor, ci slujitori: Sfântul Apostol Pavel îi numește „iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (1 Corinteni 4, 1). De aceea Taina nu este o lucrare particulară a preotului, ci a întregii Biserici, care se roagă împreună cu el.

Din același motiv, puterea Tainei nu atârnă de vrednicia personală a slujitorului. Sfântul Ioan Gură de Aur arată că, dacă harul ar depinde de sfințenia celui care slujește, nimeni n-ar putea fi sigur de Botezul sau de Împărtășania sa; Dumnezeu lucrează și prin oameni slabi, pentru că darul este al Lui. Aceasta nu scuză însă păcatul preotului, care va da socoteală pentru slujirea lui.

De aceea, în rânduiala fiecărei Taine, Biserica se roagă și cheamă pe Duhul Sfânt să lucreze; această chemare se numește epicleză. Chiar și cuvintele Tainelor arată că Dumnezeu este Cel care lucrează: preotul nu spune „eu te botez”, ci „Se botează robul lui Dumnezeu (numele)…”. Taina nu este o formulă care lucrează prin puterea ei, ci rugăciunea Bisericii, ascultată de Dumnezeu după făgăduința lui Hristos.

Așa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos și ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.
— 1 Corinteni 4, 1

Cele șapte Sfinte Taine

Biserica Ortodoxă mărturisește șapte Sfinte Taine: Botezul, Mirungerea, Sfânta Împărtășanie (Euharistia), Pocăința (Spovedania), Preoția (Hirotonia), Cununia (Nunta) și Sfântul Maslu. Numărul lor a fost mărturisit limpede, de pildă, în Mărturisirea ortodoxă a Sfântului Petru Movilă, aprobată de Sinodul de la Iași (1642) și confirmată de patriarhii răsăriteni (1643), și este păstrat de toată Biserica Ortodoxă.

Catehismul explică numărul lor arătând că ele răspund tuturor nevoilor vieții duhovnicești, așa cum viața trupului are nașterea, creșterea, hrana și vindecarea ei:

  • prin Botez ne naștem din nou, din apă și din Duh;
  • prin Mirungere primim pecetea darului Duhului Sfânt, ca să creștem și să ne întărim;
  • prin Împărtășanie ne hrănim cu Trupul și Sângele lui Hristos;
  • prin Spovedanie ne ridicăm după cădere și ne înnoim viața;
  • prin Preoție Biserica primește slujitori care învață, sfințesc și păstoresc;
  • prin Cununie se binecuvântează unirea bărbatului și a femeii și se întemeiază familia creștină;
  • prin Maslu primim vindecare a sufletului și a trupului și iertarea păcatelor.

Unele Taine se primesc o singură dată în viață și nu se repetă: Botezul, Mirungerea și Hirotonia pentru aceeași treaptă. Altele se primesc de multe ori: Împărtășania, Spovedania și Maslul. Botezul, Mirungerea și Împărtășania sunt Tainele prin care cineva devine creștin deplin; de aceea, în Biserica Ortodoxă, ele se dau împreună, chiar și pruncilor.

Catehezele Sfintelor Taine

Pentru fiecare Taină există o cateheză separată. Botezul și Mirungerea stau împreună, pentru că Mirungerea se dă imediat după Botez.

Botezul și Mirungerea

Nașterea din nou și pecetea darului Duhului Sfânt. Cateheze: Botezul și Mirungerea

Sfânta Împărtășanie

Unirea cu Hristos prin Trupul și Sângele Său. Citiți cateheza

Pocăința (Spovedania)

Iertarea păcatelor și împăcarea cu Dumnezeu. Citiți cateheza

Preoția (Hirotonia)

Diaconul, preotul și episcopul, slujitori ai Tainelor. Citiți cateheza

Cununia

Binecuvântarea căsătoriei și a familiei creștine. Citiți cateheza

Sfântul Maslu

Rugăciunea Bisericii pentru vindecarea sufletului și a trupului. Citiți cateheza

Tainele și ierurgiile

Pe lângă cele șapte Taine, Biserica are multe alte slujbe prin care sfințește viața omului și lumea în care trăiește: sfințirea apei (Agheasma), sfințirea casei, slujba înmormântării și parastasele, binecuvântarea roadelor, a icoanelor sau a unei mașini, rugăciunile pentru cei bolnavi sau pentru călători. Acestea se numesc ierurgii.

Deosebirea nu este că unele ar fi „adevărate” și altele nu. Și prin ierurgii lucrează harul lui Dumnezeu, chemat de rugăciunea Bisericii. Tainele însă au fost așezate de Hristos Însuși, dau un har anume, care face din om o făptură nouă (nașterea din nou, iertarea, unirea cu Hristos, hirotonia, unirea în căsătorie), și sunt legate de înseși temeliile vieții creștine. Ierurgiile întind binecuvântarea Tainelor asupra întregii vieți: casă, muncă, hrană, natură, călătorie.

Despre ele puteți citi în catehezele Ierurgiile și Agheasma.

Cum primim Tainele

Harul lui Dumnezeu este dar, nu plată pentru meritele noastre. Totuși, Dumnezeu nu Se impune omului: El cere libera noastră primire. De aceea Biserica ne cheamă să ne apropiem de Taine cu credință, cu pocăință și cu luare-aminte, nu din obicei sau numai pentru că „așa se face”.

  • Credința: cine primește o Taină crede că în ea lucrează Hristos. Pentru prunci, credința este mărturisită de părinți și de nași.
  • Pregătirea: rugăciunea, spovedania, postul și împăcarea cu ceilalți, după îndrumarea duhovnicului, deschid inima pentru har.
  • Viața de după: Taina nu se încheie odată cu slujba. Botezul cere o viață de creștin, Cununia o viață de familie creștină, Spovedania o îndreptare.

Sfintele Taine nu sunt ceremonii izolate, ci legături vii între om și Dumnezeu în Biserică. Ele ne însoțesc de-a lungul întregii vieți și ne pregătesc pentru viața veșnică.

Întrebări frecvente

Poate săvârși o Taină și un credincios care nu este preot?

În mod obișnuit, nu: Tainele sunt săvârșite de episcop sau de preot, iar Hirotonia și sfințirea Sfântului Mir numai de episcop. Singura excepție este Botezul la nevoie de moarte: dacă un prunc sau un om nebotezat este în primejdie de moarte și nu se poate chema preotul, orice creștin ortodox îl poate boteza, afundându-l de trei ori în apă sau, dacă nu se poate, turnând apă peste el de trei ori, cu cuvintele Botezului. Dacă cel botezat trăiește, preotul completează apoi rânduiala, fără a repeta Botezul.

De ce sunt prunci botezați, mirungiți și împărtășiți fără să înțeleagă?

Pentru că harul lui Dumnezeu nu se dă după măsura înțelegerii, ci după iubirea Lui. Hristos a cerut să fie lăsați copiii să vină la El (Marcu 10, 14). Pruncul primește Tainele în credința Bisericii, a părinților și a nașilor, care se îngrijesc apoi să-l crească în această credință.

Se plătesc Tainele?

Nu. Harul lui Dumnezeu nu se poate cumpăra. Darurile pe care credincioșii le fac cu acest prilej sunt un sprijin pentru viața parohiei, după putința fiecăruia, nu un preț. Pentru sprijinirea parohiei puteți vedea și pagina de donații.

Pot primi Tainele într-o biserică catolică sau evanghelică, dacă nu am o parohie ortodoxă aproape?

Credincioșii ortodocși primesc Sfintele Taine în Biserica Ortodoxă, pentru că Tainele, mai ales Sfânta Împărtășanie, sunt semnul unității în aceeași credință. Îi prețuim pe frații creștini de alte confesiuni și ne putem ruga împreună cu ei, dar nu ne împărtășim în bisericile lor. Dacă locuiți departe sau sunteți bolnav, chemați preotul ortodox: el vine la nevoie acasă sau la spital.

Unde aflu ce trebuie pregătit pentru un Botez, o Cununie sau o Spovedanie?

Pe paginile practice ale parohiei: Taina Botezului, Taina Cununiei și Taina Spovedaniei. Pentru programări, contactați preotul paroh.

Concluzie

Prin Sfintele Taine, Hristos continuă în Biserică ceea ce a făcut în timpul vieții Sale pământești: îi naște pe oameni la viață nouă, îi hrănește, îi iartă, îi vindecă, îi binecuvântează în familie și le dă păstori. Cine înțelege acest lucru nu mai vede în Taine simple obiceiuri, ci întâlniri cu Dumnezeu cel viu.

Dacă doriți să vă pregătiți pentru una dintre Sfintele Taine sau aveți întrebări, vorbiți cu preotul paroh.

Surse și lecturi suplimentare

  • Biblia sau Sfânta Scriptură, ediția Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Trimiterile din această cateheză: Matei 28, 19-20; Marcu 10, 14; Ioan 4, 2; 20, 21-23; 1 Corinteni 4, 1.
  • Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Matei și Omilii la Epistola a doua către Timotei.
  • Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos.
  • Sfântul Petru Movilă, Mărturisirea ortodoxă, partea I.
  • Pr. prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III.
  • Molitfelnic și Liturghier, ediții ale Bisericii Ortodoxe Române.